Despre Ţară

Scurt istoric

 

În secolul al XIII-lea teritoriul Gambiei de astăzi a fost populat de triburile Wolof, Malinke şi Fulani.
Portughezii au fost primii exploratori, descoperind râul Gambia, în anul 1455, iar în 1681 francezii au întemeiat enclava Albredabut. În secolul al XVII-lea mai mulţi comercianţi englezi s-au stabilit în Gambia.
Principala sursă de venit până în 1807 o reprezenta sclavia, an în care aceasta a fost abolită. În anul 1843 Gambia a devenit colonie a coroanei Britanice. A fost recunoscută ca şi naţiune independentă în Commonwealth of Nations în 1965, iar independenţa deplină a fost aprobată prin referendumul din 1970 şi in data de 24 aprilie a aceluiaşi an, Gambia s-a proclamat republică.
Din 1970 Dauda Kairaba Jawara a fost preşedintele Gambiei până în 1994, când a fost îndepărtat printr-o lovitură de stat, condusă de Căpitanul Yahya Jammeh. Cu ocazia aceste lovituri de stat Constituţia a fost abolită, iar paritdele politice desfiinţate.
Jammeh a promis noi alegeri, care au avut loc în septembrie 1996, iar el a câştigat, primind 55% din voturi. În anul 1997 s-a orientat către o guvernare civilă şi a ridicat interdicţia împotriva partidelor politice de opoziţie.
În septembrie 2004 Jammeh a câştigat un al treilea mandat şi a ieşit câştigător la alegerile din 2011, când a primit 72% din voturi.
Teritoriul statului se întinde pe aproximativ 300 km de-a lungul fluviului Gambia. Relieful este format dintr-o câmpie joasă de aproximativ 50 de metri și lată de aproximativ 40 de kilometri.
Rețeaua hidrografică a statului Gambia este extrem de bogată. Cel mai important curs este fluviul Gambia, care se varsă în Oceanul Atlantic printr-un estuar. Afluenții principali ai acestuia sunt Nianija Galon, Sandougou si Bao.
În regiunile rurale cresc numeroase flori, inclusiv cassia galbenă și combretum stacojiu.Zona tropicală de arbuști are printre specii următoarele: bougainvillea, oleandru și numeroase soiuri de hibiscus. Fauna este formată din multe varietati de maimuțe.
Statul Gambia deţine un peisaj variat, având plaje cu nisip, păduri tropicale, mlaştini şi regiuni mari de savană împădurită. Este un paradis pentru iubitorii de păsări, aici regăsindu-se peste 540 de specii. Parcurile, rezervaţiile şi satele reprezintă o oportunitate pentru ecoturism. Gambia îi atrage şi pe cei pasionaţi de cultura africană, dar atracţia de top sunt clima tropicală şi plajele relaxante.
Capitala Banjul se află pe marginea de sud a estuarului râului şi este un centru comercial atrăgător şi o cale spre hotelurile întinse pe cei 40 de kilometri de coastă. Aceste plaje aliniate de palmieri au fost denumite “coasta care zâmbeşte”, atât datorită frumuseţii, cât şi datorită ospitalităţii localnicilor.

Economie

Aproximativ 75% din populație se ocupă de agricultură şi creşterea animalelor în scopul de a-şi asigura mijloacele de existenţă.
Pe scală restrânsă se realizează şi activităţi de producţie – prelucrarea arahidelor, a peştelui şi prelucrarea de pielii.
Economia Gambiei este caracterizată în special de agricultura de subzistenţă şi există o tradiţie în cultivarea arahidelor cu scopul de a le exporta.
În 2011 Agricultura reprezenta 23% din PIB-ul naţional iar 75% din forţa de muncă lucra în acest domeniu. În cadrul agriculturii amintim producţia de arahide, producţia șeptelului 4.4%, pescuitul 1.8% şi silvicultura.
Industria reprezintă 12% din PIB-ul naţional, din care 6% sunt meșteșugurile ce se bazează pe agricultură: procesarea arahidelor, brutării, o fabrică de bere şi o tăbăcărie. Alte activităţi de meşteşugit sunt: producţia de săpun, de băuturi non-alcoolice şi de îmbrăcăminte. Serviciile reprezintă 19% din PIB-ul naţional.
În 1999 Regatul Unit şi alte state UE – Germania, Franţa, Olanda şi Belgia erau cele mai importante surse de import, un număr de 60% din importuri, fiind urmate de Asia cu 23% şi Coasta de Fildeş, precum ş i alte state africane cu 17%.
Gambia exportă arahide, nuci de cocos, ilmenit, ulei de palmier, pește, ceară și importă mașini precum și utilaje industriale, mijloace de transport, combustibili, şi produse alimentare. Lungimea totală a căilor rutiere este de 3900 km din care 850 sunt asfaltate.

Demografie

În octombrie 2014, populaţia Gambiei număra aproximativ 1,9 milioane de locuitori, conform Biroului de Statistici din Gambia, în timp ce rata anuală de creştere este estimată la 3.2%.
Capitala Banjul are o populație destul de redusă (aproximativ 2,6% din totalul populaţiei în 2012). Alte orașe importante: Kombo St. Mary, Serrekunda, Brikama, Bakau, Farafenni.
Limba oficială a țării este engleza iar componenţa etnică este de 99% Africană alcătuită din triburile: Mandinka 42%, Fula 18%, Wolof 16%, Jola 10%, Serahuli 9% şi altele 4%. Cultele religioase sunt următaorele: Islamism 90% din populaţie, Creștinism 8% din populaţie şi credinţe indigene 2% din populaţie.

Cultură

Populaţia Gambiei este formată de o paletă mai largă de triburi care trăiesc împreună în armonie. Gambienii sunt prietenoşi și primitori, iar muzica, sportul și plăcerea au un rol important în viața lor. Religia principală Islamismul se regăseşte nuanţat cu obiceiurile și tradițiile locale. Marea majoritate a populaţiei este puternic religioasă. Moscheele răsar peste tot în sate și orașe și se diferențiază de așezămintele locale de bambus, chirpici și frunze prin culoarea verde. Cea mai mare moschee se află în capitala Banjul și se numește Moscheea cea Mare. Sistemul relațiilor familiale este unul complicat, deoarece acestea se bazează pe poligamie, islamul permiţând ca un bărbat să aibă maximum 4 femei sau soții.

Sursa: Wikipedia